Te-ai intrebat de ce oamenii , desi isi doresc din tot sufletul relatii armonioase, care sa le ofere bucurie, iubire, atentie……….. totusi raman in zona lor de confort , exact cu ceea ce le este deja cunoscut ?
Una ne dorim si altceva ajungem sa avem.
Care este zona de confort pentru fiecare ?
Zona de confort este despre ceea ce subconstientul cunoaste deja , cu ceea ce suntem familiari inca din copilarie. Fie ca este vorba despre persoane care te ranesc, te conditioneaza, te umilesc, te trateaza cu raceala…. Mintea rationala ar exclude din start aceste experiente care te trimit iar si iar catre durere, insa mintea subconstienta nu are aceeasi parere, ea stie ca tu ai supravietuit acelor experiente negative si ruleaza filmul pe care il stie deja.
Cand vine vorba de relatiile de cuplu, contrar asteptarilor, ajungem sa fim atrasi in mod inconstient, exact de opusul dorintei, pentru ca noi am cunoscut in copilarie :
• Un Parinte Absent (Fie Afundat In Dependente, Fie Departe Cu Munca, Sau Pur Si Simplu Absent In Interactiune Cu Tine)
• Un Parinte Violent Sau Abuziv Verbal.
• Un Parinte Autoritar, Care Din Frica De A Nu Fi Vazuta Rusinea, Pretindea Sa Fie Totul Facut Perfect ….Asa Cum Se Cade.
CAND SI CUM SE FORMEAZA ACESTE TIPARE ?
Povestea incepe asa…..
Intr-o frumoasa zi se naste un suflet intr-un mic trup de bebelus. Acest formidabil bebelus, dupa o tare sperietura pe care o are la nastere …cauta mirosul mamei. Nevoia sa de a se alimenta, de a primi caldura si protectie depind de persoana care il ingrijeste. Si pentru acet bebelus, mama lui e centru atentiei…e practic lumea lui….da e persoana care ii inspira incredere.Acest bebelus o iubeste neconditionat pe mama, indiferent de conditia sociala, de educatia ei, de problemele ei …. Chiar daca traieste intr-un mediu ostil, el ramane fidel si chiar reuseste sa gaseasca un mod de adaptare si se obisnuieste certurilor, umilintelor,abuzului, abandonului, racelii, lipsei afectiunii.
Toate aceste actiuni le memoreaza in toata fiinta lui.
Dupa o perioada de adaptare in aceasta lume noua bebelusul devenit un copil mai mare NU ajunge sa fie eroul care rezolva conflictele dintre parintii sai (nu stie ca e vorba doar despre experienta parintiilor), si se identifica punandu-si o eticheta :
Nu sunt suficient de bun.
Nu sunt destul.
Sunt defect.
Nu merit mai mult, pentru ca nu am dus la bun sfarsit ce am promis…..
Nu merit iubirea, respectul…
Nu sunt ales, important….
Nu contez.
Si azi ceva, maine tot asa….. incet isi formeaza o Reprezentare de Sine care il va insoti toata viata intr-un mod inconstient si care va duce la manifestarea intocmai a scenariului ce ruleaza non-stop.
În Decodificarea Biologica spunem că există diferite tipuri de conflicte care ne modelează viața și care se activează în funcție de stresul pe care îl suferim și de felul în care îl trăim.
Particularitatea așa-ziselor – conflicte structurante -este că ele fac parte din situațiile stresante pe care le-am trăit continuu. Atunci când persoana trăiește în mod regulat evenimente stresante, mai ales în prima parte a copilăriei și în relația cu părinții, creierul său caută soluții adaptative pentru a face față stresului și stabilește modalități de a acționa în fața conflictului, structurând un model de comportament sau conduită.
Pericolul asimilării acestui tipar de structurare este că ne putem obișnui cu el și riscăm să trăim cu stres și durere toată viața.
Sa intelegem mai bine printr-un caz concludent:
Ioana este cea mai mică dintre cei trei frați. Diferenta intre ea si fratii ei este de 16 si 14 ani, practic a locuit singură cu părinții ei până a devenit independentă. Ioana a fost o fiică „neașteptată” și in nenumarate randuri i sa reiterat acest lucru.
Tatăl ei i-a repetat în fiecare discuție: „Până sa fi ajuns tu, totul a fost bine”, iar mama ei afirma, dând din cap.
Părinții ei se certau aproape zilnic. Deși nu s-au lovit între ei, țipetele și insultele erau la ordinea zilei. La început, Ioana a plâns încercând să evite lupta, dar în loc să-și atingă scopul, a ajuns în mijlocul certurilor. Cu timpul, s-a obișnuit să țipe și să se închidă în camera ei, să cânte muzică și să aștepte ca atmosfera să se calmeze.
La 20 de ani l-a cunoscut pe Mihai și au plecat să locuiască împreună, totul părea în regulă la început, până când încetul cu încetul au început discuțiile.
Când Mihai a început să țipe, Ioana a tăcut și a ajuns sa-i dea dreptate , numai ca sa un il mai auda tipand.
Cinci ani mai târziu, a reușit să părăsească relația și și-a schimbat locul de muncă. Au fost ani în care a legat un loc de muncă de altul fără să poată ieși în evidență. Pe holuri a auzit în mai multe rânduri: „Nu are sânge în vene” sau „Nu-i da nimic important sa faca, nu știe să ia decizii”. În fața acelor comentarii, pe care le auzea din ce în ce mai des, se prefacea ca un auzea, spunandu-si : “nu asculta, orice ai face …..nu te poti lupta ca sa ii faci sa se razgandeasca ….nu merita– și isi vedea de ale ei.
La 34 de ani l-a cunoscut pe Marius și a simțit că viața i s-a schimbat. A aflat că există și alte tipuri de relații departe de țipete și atacuri verbale și în primul an s-a bucurat de fiecare clipă. Dar la un an de când erau împreună, anticipase griji, suferea de ceea ce s-ar putea întâmpla, nu avea încredere în „norocul ei” și nesiguranța i se intensifica de teama de viitor.
Timp de câteva luni a avut mai multe crize de anxietate și s-a simțit cu dificultăți de respirație. Când s-a întâmplat asta, a încercat să gândească lucruri pozitive și să se convingă că totul este bine. Gândurile ei au continuat să o bântuie în fiecare moment cu convingeri de inferioritate și nesiguranță. Oricât de mult a încercat să schimbe ceea ce gândea și simțea, mintea ei îi juca feste cu mesaje și convingeri care o făceau să se simtă mai nesigură și mai tristă. După câteva luni gândurile au început să-i umple fiecare celule și să simtă goliciune emoțională, plictiseală și poftă de mâncare. Trecea zile întregi fără să se ridice din pat, învinovățindu-se că nu a făcut nimic pentru a rezolva problema.
La recomandarea lui Marius, vizitează un psihiatru care ii pune diagnosticul de depresie cu un tratament de minim un an.
Analiza cazului Ioanei:
• Relații de familie: Există un model de comportament (raspuns) in ceea ce priveste discutiile contradictorii: violența verbală. În relația dintre părinți și copii există o întărire negativă a stimei de sine (lipsa afecțiunii parentale) plină de mesaje pasiv-agresive despre valoarea de a fi, a Ioanei.
• Răspuns la conflict: Ioana învață să se închidă în cameră și să asculte muzică atunci când sunt certuri. Această resursă învățată prin adaptarea la mediul familial oferă securitatea și protecția de care avea nevoie pentru a „supraviețui” stresului. Latura biologica a ei învață că atunci „când există pericol, fugi”. Este o strategie de adaptare care structurează un mod de a trăi și de a reacționa la pericol. Eticheta (credinta limitativa): „Familia este periculoasă”.
• Independență: Ioana devine independenta cu prima relație romantică, probabil din cauza nevoii de a fugi de sistemul familial toxic în care trăiește. Ea repetă modelul relației de cuplu pe care l-a învățat de la părinți (prin fidelitate familiala inconstienta) și reaplică resursa pe care o cunoaște biologia ei (corpul ei) în fața pericolului: FUGA . În acest nou scenariu al vârstei sale adulte, ea adaptează strategia de supraviețuire: “ a tacea si a fi de acord”.Confruntarea este periculoasă: eticheta- „Pericolul este acasă”.
• Nesiguranța locului de muncă: Incapacitatea de a dezvolta relații sănătoase, repetarea tiparelor de comportament, strategiile de supraviețuire * învățate de-a lungul anilor de experiențe conflictuale i-au afectat stima de sine și capacitatea ei de a acționa sau de a lua decizii. Cunoaște o strategie în fața pericolului care i-a permis să supraviețuiască până în prezent. În mediul de lucru nu iese în evidență tocmai pentru că, continuă să aplice aceeași strategie atunci când trebuie să facă față stresului. „Este de preferat să fugi de la un loc de muncă decât să te confrunți cu noi conflicte”.
• Relații sănătoase: Relația cu Marius este “ o structură complet nouă “pentru Ioana: există stabilitate, coerență, respect și confort. Se bucura de fiecare moment și se simte energica, puternica și în siguranță într-o relație stabilă. Este logic sa credem că, creierul sau îndrăgostit a încetat să mai fie vigilent pentru o vreme și s-a ascuns toata nesiguranta dupa o perdea de bucurie. Dar rănile copilăriei, nesiguranta, devalorizarea și conflictul sau de identitate sunt încă prezente și încetul cu încetul inundă din nou gândurile.
• Anxietate: este un indicator că există o frică de viitor și că nesiguranța reapare. Este prima alertă care ne amintește că mai avem de vindecat multe răni care necesită prezența noastră deplină.
• Depresie: Ioana își chestioneaza “ incapacitatea de a face față fericirii “cu gânduri precum :
“De ce nu pot fi fericita când totul merge bine?
Ce se întâmplă cu mine?
De ce nu pot accepta pur și simplu că lucrurile merg bine? “
Când, în realitate, ceea ce îți cere biologia ta este să-ți vindeci structura, urmele și rănile copilăriei acum că ai găsit un mediu sănătos în care să-ți atingi scopul de a fi în pace cu povestea vieții tale. Nu putem fugi de rănile noastre, dar le putem vindeca pentru a trăi mai ușor si cu mai mare insemnatate.
„NU PUTEM UMPLE UN PAHAR CU FERICIRE DACA NU A FOST MAI INTAI GOLIT DE “NEFERICIRE. “
DECODIFICAREA BIOLOGICA SI DEPRESIA:
Din perspectiva Decodificarii Biologice , DEPRESIA este o tulburare de comportament care apare în fața unui conflict de identitate in mediul in care se desfasoara, sau când persoana a suferit un conflict de lungă durată (conflict structurant) în copilărie cu părinții. În cazul Ioanei, putem identifica clar conflictul structurant în modelul de relație familială, lipsa de afecțiune parentală și în discuțiile părinților ei, avand o componentă mare de stres. Acest model afectiv de relatie și de reacție a însoțit-o toată viața până acum, rezolvarea sau eliberarea poate părea ușoara, insa ioana nu știe nicio altă modalitate de a reacționa și de a relaționa, așa că apar fricile și sentimentul de a nu putea schimba ceea ce i se întâmplă.
Strategiile de supraviețuire pe care le folosim ne oferă siguranță în fața pericolului (evenimentul stresant), permițându-ne să avem resurse adaptative și favorizând capacitatea de a reacționa atunci când ni se întâmplă ceva rău. Aceste resurse sunt adăpostite în creierul nostru reptilian și sunt în alertă permanentă (gata de acțiune) pentru a ne ajuta să depășim durerea, pericolul și stresul în orice moment.
Consecința este că ne obișnuim să trăim cu pericolul pentru că știm că avem o strategie, dar nu schimbăm mediul și nici nu vindecăm rănile (conflictele se structurează și ne modelează ființa). Nu mai ascultam ce ne spune corpul nostru si punem solutii rapide si eficiente, dar nu inteligente.
Complexitatea conflictelor structurante este explicata prin faptul că nu există un conflict unic (de programare) care să permită golirea senzațiilor și emoțiilor asociate unui singur eveniment violent, ci mai degrabă că există răni multiple de intensitate variabilă și cu o perioadă lungă de durere care amintesc una dintre persoane cât de traumatizantă a fost experiența lor de viață.
Munca terapeutului în Decodificarea Biologică constă în a ghida persoana catre a-si gasi noi resurse, a lucra la întărirea stimei de sine, în schimbarea convingerilor în raport cu afecțiunea și modelele relaționale și în curățarea rănilor sufletului cu răbdare, iubire și respect.
Fiecare persoană aduce o poveste unică si ghidarea se adapteaza povestii. Povestea Ioanei este unică pentru că numai ea poate goli rănile sufletului prin experiențele și strategiile adaptative folosite în trecut.
Acum că știi ce sunt conflictele structurante, te încurajez să le identifici pe ale tale pentru a le lucra impreuna cu terapeutul tau.
Te incurajez sa faci primul pas , spargand gheata pentru regasirea ta !!!
Te astept sa imi impărtășește-ți povestea ta la sfârșitul postării sau scrie-mi in privat daca te regasesti intr-o situatie asemanatoare si ai decis sa spui STOP.
Daca acest articol ti s-a parut interesant, impartaseste-l cu prietenii tai care au nevoie de noi perspective.