Sufletul este acea substanță spirituală și nemuritoare a ființelor umane și a ființelor vii care modelează dinamismul nostru. Pentru ca nu este vizibil sau pentru că este abstract și imaterial, ne decuplăm de el. As putea defini sufletul ca fiind acel clopotel care are potentialul de a produce sunet, dar care sună doar când cineva sau ceva îl solicită. Asta nu înseamnă că nu este, dar că nu il ascultăm.
Decodificarea biologică – ne face propunerea de a asculta ceea ce s-a întâmplat înainte de apariția unui simptom care se resimte in corp. Te invită să vizitezi problemele sau poveștile enervante care se învârt în viața ta si la care nu reusesti sa le dai o ieșire. De asemenea, ne propune să vedem impactul emoțiilor acelor momente de tensiune și cum putem face pentru a gestiona durerile sufletești, astfel încât lovitura asupra corpului să fie cat „mai mică.”
În ziua în care am descoperit că circumstantele pe care le trăim nu sunt de respins, ci mai degrabă ne oferă informații pentru incepe călătoria vieții în noi înșine, mi-am schimbat privirea și am început să trăiesc într-un mod mai responsabil si dedicat. Am decis că vreau să aflu mai multe și am început să aplic schimbările în viața mea. Mai ales in perioada incerta si agitata pe care o traversam, sa imi fac timp să mă retrag, să mă privesc, să mă ascult și să trec în revistă cum am trăit și cum am filtrat informatia despre ce s-a întâmplat „afară”. Este un mic exercițiu care îți permite să te conectezi cu corpul tău și să dai sens experiențelor. Cunoașterea de sine eliberează.
Înțelegem că, deoarece totul se schimbă constant, avem posibilitatea de a continua să producem modificări și să învățăm să ducem o viață mai bună. Reprezinta călătoria vieții și cu siguranță o parcurgem cu si prin intermediul personajelor care apar în fiecare etapă a vieții noastre. Acel suflet, esență, identitate sau EU a fost construit cu un amestec cu totul special și unic de valori, credințe, gânduri, paradigme (spirituale, religioase, sociale, familiale, culturale, …) care au generat așa-numitul CARACTER ȘI PERSONALITATE. Unul este învățat și celălalt vine cu noi. Unul este alcătuit din experiențe de viață, iar celălalt este tot ceea ce se trăiește încă de la sarcină, concepție și viața strămoșilor.
Cum îți definești caracterul?
Caracterul se contureaza prin experientele de viata. Percepem, simțim, ne amintim și reacționăm. Apoi dăm un titlu a ceea ce am trăit. Mai întâi există un stimul, se activează o emoție, apar niște senzații corporale, un sentiment și mai târziu câteva idei despre ceea ce s-a întâmplat. Ar fi ca și cum ai spune că există lucruri de care se ocupă corpul și altele de care se ocupă mintea. Mintea reacționează la exterior și corpul reacționează la mesajul minții și deci in interior.
Reacțiile noastre repetate au dat naștere tiparelor, formand caracterul nostru. Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de tiparele cu care trăiesc 24 de ore pe zi și 365 de zile pe an, dar asta nu înseamnă că nu se pot observa in viata lor cotidiana. De exemplu, daca de micuta ai simtit respingere/conditionare/separare sau nedreptate din partea parintilor sau celor din jurul tau, e posibil sa iti fi insusit mai tarziu tiparul prințesei, vei aștepta o relație cu un prinț fermecător care „să te salveze”, sa iti faca dreptate, pastrandu-te intr-o stare de pasivitate, dar care diminueaza increderea ta de sine incetul cu incetul, pentru ca iti lasi puterea ta interioara pe mana unei alte puteri din exteriorul tau. Prin urmare, trasferam printului responsabilitatea implinirii nevoilor noastre nesatisfacute de catre parinti. Treci din relație în relație crezând la început că el e printul, numai ca nici de data asta nu se dovedeste a fi el. Partenerul care are aceeasi sensibilitate sufleteasca ca si a ta ,si posibil cu aceleasi nevoi ca si ale tale, este pus in comparatie de fiecare data cu idealurile desenate de printul din poveste. Acel partener devine in perceptia ta “broscoiul”, datorita faptului ca ai folosit un tipar care nu are legatura cu tine, NU TE IMPLICA pe tine.
Ai permis tiparului sa „iti fure sansa ta”de a fi responsabila si implicata pentru intelegerea si rezolvarea proprilor tale nevoi sufleteasti. Si incepi sa te intrebi – De ce mi se intampla mie asta? De ce o altă relație care a eșuat? Pentru cănu ți-ai ascultat sufletul. Nu te-ai întrebat în acest stadiu ce iti face bine tie, dincolo de rănile tale inițiale. Când trăim evenimente dureroase și nu ajungem sa le depasim, de obicei punem pe „mute ”ceea ce simțim, de frica durerii și în acest fel reprimarea va produce presiune si va cauta sa iasa afara, sub alta forma, mai devreme sau mai tarziu.
Sănătatea emoțională precară poate slăbi sistemul imunitar și poate provoca acel conflict cu tonalitate mare a stresului, să se manifeste ca boală. Corpul este o cale de exprimare, iar boala este o manifestare că ceva nu a fost eliberat din psihic. Oamenii care se bucură de o sănătate fizică bună au, în general, o sănătate emoțională bună și sunt conștienți de gândurile, sentimentele și comportamentele lor. Ei au învățat moduri sănătoase de a se raporta la probleme prin reinterpretare lor, astfel încât stresul să fie o parte normală a vieții. Dificultățile trebuie rezolvate, si NU neaparat SUFERITE. Cu toții avem un program cu dureri, dificultăți, frustrări, probleme etc. Sunt oameni care au fost nevoiți să trăiască situații extrem de inumane și totuși DRAGOSTEA DIN SUFLET NU AU PIERDUT-O. A asculta sufletul înseamnă a învăța să ne dăm posibilitatea de a experimenta, de a simți, de a nu mai scăpa de noi înșine, de a vedea ce ni se întâmplă ca și cum am fi observatori NESUFERINZI, de a ne lua puterea vieții pentru a trăi fiecare zi mai sănătos.
Emoțiile au fost intotdeauna in favoarea noastra, ar trebui să le cunoaștem mai degrabă decât să ne temem de ele. Sunt energie pură. Nu sunt nici bune, nici rele. Ele ne arată doar stări interne, si vorbesc despre nevoile noastre.
Niciodata nu uita : Sărbătorește Viața!
