Recunoașterea faptului că femeile sunt mult mai mult decât un corp și o dimensiune pare clar și în prezent ar trebui să fie ceva de neînlocuit. Dar, în realitate, câte femei se acceptă recunoscând că sunt mult mai mult decât atât?
Acceptarea acestei premise este fundamentală, deoarece în spatele multor femei există o povară lapidară pentru a menține o figură acceptată social și pentru a îndeplini standardele de frumusețe pe care societatea ni le impune. Cât de bine ar fi dacă am recunoaște că suntem o ființă unică și irepetabilă! Că mintea și corpul lucrează împreună și sunt indivizibile și că pacea și liniștea sunt pentru a le avea în armonie. Am putea începe prin eradicarea cuvântului „dietă” din vocabularul nostru, deoarece este asociat cu lipsa și restricția.
Dacă recunoaștem că este esențial să hrănim bine sufletul și corpul, poate că am face pace cu mâncarea, ne-am schimba relația cu aceasta și, în acest fel, am învăța să ne hrănim într-un mod conștient, sensibil și pe îndelete. Mișcarea este inerentă vieții. Ne mișcăm constant, ne schimbăm. Dacă ne asumăm exercițiul fizic ca o sursă de bunăstare emoțională și încetăm să îl vedem ca pe o modalitate de a slăbi, poate ne-am bucura mai mult de el și ar fi de neînlocuit în viața noastră. Poate că dacă începem să privim în interiorul nostru, să ne conectăm cu emoțiile noastre și să recunoaștem de ce avem nevoie în fiecare moment, am permite ca hrana să fie folosită pentru a satisface nevoile emoționale. Dacă ne reorientăm, dacă asistăm la momentul prezent, dacă ne bucurăm de mâncare, dacă îi permitem să evoce amintiri, să producă senzații și să genereze emoții, cu siguranță nu o vom eticheta ca fiind bună sau rea și o vom consuma cu hotărâre, liniște și plăcere.