Ai simtit in ultimul timp ca anumite parti din tine doresc sa o ia in directii opuse? Si cand ma refer la acele parti, care formeaza intregul , ma refer la partea fizica, emotionala, mentala si spirituala. Fiecare particica isi revendica dreptul la fericire,si cum fiecare e condusa de o alta motivatie, intra in conflict una cu cealalta. De fapt fiecare particica din tine are intentia cea mai buna pentru ea insasi, si in consecinta pentru tine insati, pentru ca tu sa iti manifesti fericirea.
Te invit sa trecem in revista aceste motivatii ale fiecarei parti :
Daca analizam Placerea Trupului, aici gasim acele nevoi cum ar fi cea de supravietuire, confort si reproducere. In schimb, corpul nostru se fereste de experimentarea durerii fizice si recunoaste foarte bine acel buton rosu al fricii de pierdere a vietii.
In partea Emotionala, fericirea se experimenteaza prin emotii pozitive care duc la acea iubire (satisfactie, bucurie, acceptare ). Durerea la nivel emotional cu totii am experimentat-o in prezenta furiei, fricii, tristetii, supararii, vinovatiei sau chiar a conflictului.
Ajungem la Placeriile Mintii, unde am putea aminti acea insetare catre cunoastere, acea nevoie de a avea dreptate, predictibilitate, control, claritate, apreciere, chiar putere. Mintea noastra sufera atunci cand intalneste confuzia, sentimentul de a nu fi in control, coplesire, umilire, sau atunci cand iesim in evidenta, avand senzatia ca ne facem de rusine. Iti aduci aminte momentul copilariei, cand ne trimitea la tabla si intram in acea stare de tremur, din frica de a gresi, sau mai bine zis, frica de a nu rade de noi colegii.
Placerea Sufletului – Daca cele trei parti enuntate mai sus isi gasesc fericirea in exterior , in masura in care ne raportam si traim relatiile interumane, partea sufletului e diferita – ea are nevoie numai de noi. De ce ? – pentru ca atunci cand ne conectam cu sufletul nostru ajungem sa cunoastem si sa simtim identitatea noastra….
SA STI CINE ESTI
Care ar fi cea mai simpla modalitate sa afli asta ?
Eu iti propun sa incepi prin a incepe punandu-ti aceste 4 intrebari:
CINE ESTI?
CINE CREZI TU CA ESTI?
CE CRED ALTII DESPRE TINE CA ESTI?
Care este defapt intentia ta pentru care alegi sa faci, sa ai, in loc sa fi?
Raspunzand sincer la acest intrebari, s-ar putea sa afli despre tine lucruri pe care ori nu ai vrut sa le vezi pentru ca te-ar fi putut ranii la un moment dat, ori pentru ca ai pus mai prejos fiinta ta decat orice altceva….din superficitate poate, neincredere in darurile cu care te-ai nascut, sau poate din frica ca ti-ai putea pierde locul ta in lumea in care te desfasori.
Ti-ai imaginat ce se intampla cand nu tinem cont de bucuria sufletului, si ne pierdem in a cauta placerea din exterior prin satisfacerea placerii corpului si ale mintii ?- este foarte posibil sa ajungem sa simtim oboseala, sa experimentam trairea in contra timp, sa traim in afara noastra, tanjind dupa atentia altcuiva, si nu dupa atentia catre drumul catre casa noastra interioara.
Uitam de scopul nostru pe pamant, acela de a invata si experimenta fericirea, bucuria in toate lucrurile marunte pe care le facem .
Traim de multe ori in schimb acel miraj pe care il reprezinta CAUTAREA FERICIRII.
Cu siguranta ni s-a intamplat sa fi fost in situatia in care stiind ca nu era bine sa facem anumite actiuni…totusi le-am facut, si ma refer la acele momente cum ar fi atunci cand am mancat acel aliment “interzis”, sau atunci cand am reactionat necontrolat. Bineinteles, dupa aceea am ramas cu acel gust de vinovatie, suparare, furie, constatand ca ratiunea spune ceva , iar emotiile ne indeamna sa facem altceva . Ajungem sa ascudem acea emotie primara, cea de rusine-frica, pe care o acoperim in mod voit cu masca furiei, a razbunarii, pentru a nu ne simtii injositi, umiliti, doborati. E posibil sa ajungem sa repetam acest proces zilnic, fara sa ne dam seama in mod constient ca ne renegam sufletul prin neacceptarea firii noastre sensibile, a sinelui nostru, a identitatii noastre. Prea des vindem valorile noastre pentru NIMIC.
Oare ce s-ar intampla daca am avea taria de a recunoaste acele parti sensibile ale noastre? Poate chiar au nevoie sa fie vazute, acceptate si dezvoltate pentru a le aduce la rangul de puncte forte. Pentru ca in toate partile slabe exista o particica buna neatinsa……….
Sufletul nu se compara cu ceva din exterior, pur si simple e UNIC, acea unicitate ce este definita de toate experientele avute .
Sti ce e cel mai interesant si important totodata?
E faptul ca sufletul nostru prin mintea noastra subconstienta, acea minte copilaroasa si fidela noua, reuseste sa lege toate placerile, implicit motivatiile tuturor partilor noastre pe care le-am enumerat si le poate influenta pe toate intr-un sens minunat, in momentul cand alegem sa o bagam in seama, sa-i vorbim cu acceptare.
Si daca am vizualiza sufletul nostru ca fiind casuta fixata in piatra, iar mintea subcontienta ca fiind temelia insasi, am observa ca ea
- Asigura Integritatea Sanatatii Corporale Si Mentale
- Organizeaza Corpul Pentru Mentinerea Sanatatii
- Prezinta Mintii Constiente Amintiri Pentru Rezolvare Si Eliberare A Emotiilor Atasate Lor
- Reprima Emotiile Si Ingheata Acele Clipe Care Ar Fi Reprezentat Un Mare Cutremur Pentru Viata Noastra..
Multi locatari ai caselor ar spune ca se zbat pentru a mentine casele lor in echilibru, dar cand o casa e facuta pe nisip miscator, fara fundatie ….
Oare in ce scop e depusa aceasta enorma cantitate de energie pentru echilibru, pentru siguranta, daca se stie de la bun inceput ca nu va rezista in astfel de conditii?
Oare pentru cat timp va mai pulsa acea energie, daca nu e alimentata la sursa sufletului copilaros.
Si iti amintesti povestea copilariei, in care acea casuta a imaginatiei care avea acele camere frumoase , cu culori care mai de care, in care intram fara frica pentru ca noi toti suntem : zvapaiati, curiosi, curajosi, insetati de cunoastere si explorare, nu-i asa?
Ce mare era acea casa, dar tu stii …ea inca exista, si va ramane vesnic vie.
E de inteles faptul ca pe masura ce am crescut, acea teama, frica a prins usor contur ori pentru ca am fost certati pentru isprava creatiei noastre, ori pentru ca am ras cand nu trebuia, sau pur si simplu pentru ca nu am fost la inaltimea dorintelor celorlalti. Pe masura ce timpul a trecut, rand pe rand usile camarutelor din casuta s-au inchis si nu le-am mai deschis de teama……teama de a nu dezamagi, de a da gres ….si am ajuns sa stam intr-o singura camera, cea a obisnuintei, a resemnarii, poate a tristetii?
Dar cum spuneam, acea casuta a copilariei construita pe piatra sigurantei si a protectiei, ramane vesnic VIE . Asa ca te invit sa deschidem impreuna usile camarutelor uitate, care se cer renovate, sa aducem in ele scanteia bucuriei de odinioara, sa refacem jocurile libertatii astfel incat toate sa faca pace intre ele, sa se simta folositoare, acceptate spre continuitatea armoniei, a pacii, in scopul comun al simplei IUBIRII.
Cand acceptam sa intram in fluxul vietii, urcand, coborand, invatand si cooperand totodata, atunci rezistenta de la incuietoriile camarutelor, cu toate mecanismele ei de protectie pe care si le-a creat de-a lungul timpului, deblocheaza acea energie tinuta prizoniera, si lasa loc explorarii IUBIRII DE SINE.
Si ca intr-un joc , ce bine ca putem fi noi asa cum suntem, cu parti contrare, chiar ajutatoare, e in regula sa fim bucurosi, cateodata suparati, alteori intristati, pentru ca nu-i asa : fiecare joc ne impulsioneaza sa gasim o solutie catre evolutie.
ASA CA CERE PRECUM UN COPIL O FACE SI TI SE VA DA, BATE SI TI SE VA DESCHIDE, SI TOATE CAMARUTELE VOR FI LOCUITE.