În general, afectiunile pe care le avem in corpul nostru poartă amprenta unor conflicte emoționale nerezolvate, pe care corpul le aduce la vedere pentru a le conștientiza. Cu cât ne conectăm mai mult cu corpul, cu atât mai mult intrăm in contact cu istoria noastră emoțională. Acest aspect este încurajator, pentru că fiecare provocare ascunde un mesaj profund pe care sufletul îl are pentru noi, spre o vindecare completă a corpului.
De multe ori evităm sau amânăm să cerem ajutorul unui terapeut pentru a depăși o provocare, există tendința de a fugi din fața amintirii unui eveniment dureros, de frica retrairii si revenirii acelei stari trecute. Da, este o parte din noi care se opune să coopereze pentru o schimbare, însă are o intenție buna pentru noi, să ne protejeze. Limbajul acestei părți îl putem identifica prin gandurile care ne vin in minte.
Îți prezint doar o parte din frazele care rulează în mintea noastră:
”La mine nu funcționează meditația”,
”Eu sunt o fiinta mult pe mental, nu mă las purtată de emoții”,
”Imi place să știu despre ce e vorba de la A la Z”,
”Sunt autodidactă, îmi place să rezolv singura problemele mele, în ritmul meu”,
”Cred ca aspectul acesta nu e chiar o problemă pentru mine”,
”Nu am timpul necesar, sunt atatea alte priorități acum…
Nu e nevoie să desconsiderăm aceste gânduri, doar le facem loc să existe , în timp ce ele iau parte la noi perspective de cunoastere, la care apelăm, pentru a ne ajuta.
Scrierea terapeutică este un mod simplu și eficient de exprimare a emoților, aduce cu sine multe conștientizări, ieșind la suprafață multe momente de care am fugit, le-am respins, ne-am detașat forțat, înghețat.
Ideal e să creștem momentul de a sta mai mult fata în fata cu acele momente ca sa vedem ce se întâmplă, ajutându-ne astfel să extragem învățătura și să le recadrăm, pentru a le transforma în binecuvântări. E un proces puternic, nu e ușor , însă foarte semnificativ , care se lăsa cu perioade intense de recuperare la nivel organic. Fără o ghidare, persoana se poate simți intimidată și se descurajează în a continua procesul vindecarii si autocunoasterii, al eliberării și a micsorarii încărcăturii conflictuale de stres , acumulate de peste ani. Persoana intră într-un travaliu emoțional care are nevoie sa fie digerat în ritmul său unic, blând, și cu grijă.
Desomatizarea emoțiilor din corp se face în secunde , însă perioada de a ajunge la restabilirea echilibrului la nivel de minte-emotii-corp poate fi mai puțin sau mai mult intensă, și pe alocuri de durată. Se poate lăsa la început cu ușoare stări fluctuante, momente de somnolență, dureri de cap.
Să nu uităm că negativul pe care îl percepem în viața noastră are partea lui pozitivă pentru noi, dar pe care nu suntem suficient de conștiente pentru a recunoaște-o.
”Vindecarea implica asumare cu răbdare și blândețe…e un proces continuu și complex de transformare, în care nu e nevoie să ne grabim să atingem doar un rezultat ”
Multe procese de lucru cu sine sunt orientate către detasare: stai deoparte, te detasezi, te linistesti si pentru unele persoane asta înseamnă rezolvare. Foarte posibil să nu rezolve mare lucru, doar să reusească să se linisteasca o vreme. Dezvoltarea personală ajută la instalarea unor obiceiuri, schimbarea atitudinii, însă nu garantează neapărat o descărcare emoțională.
Dacă ar fi să explic cu ce se aseamănă procesul de transformare interioara, aș spune astfel:
Imaginează-ți că deschizi o șampanie. Evident prima ora iese brusc și cu putere acea spumă care te face să te simți nesigură, te gandești poate că te patează, că ceva se poate sparge, că nu o să o poți oprii, că nu mai rămăne nimic in sticlă…atâtea gânduri îți invadează mintea în acel moment.
Însă ce se intâmplă după aceea?
Răspunsul îl poți intui 🙂….